”Cred că orice om din oraşul ăsta, care a crescut în Timişoara, se gândeşte la un moment dat să ajungă la Poli. Pentru că este cea mai importantă echipă din oraş, indiferent ce s-ar întâmpla. Indiferent cine ar promova în Divizia A, tot Poli rămâne cea mai importantă echipă în oraş, şi e normal ca orice antrenor, orice jucător, să spere că peste un an, doi, 10, 20 să ajungă în structurile Politehnicii. Chiar ca antrenor sau conducător” (Florin Bugar, în 2004, într-un interviu pentru revista ”Regele Fotbal”)
În această dimineață, Florin Bugar a trecut la Domnul. Născut la 12 ianuarie 1971, la Timişoara, a fost coleg de școală generală cu autorul acestor rânduri.
Foto: Clasa a VIII-a B de la Școala Generală nr. 24 din Timișoara în 1985, la absolvire. Pe rândul de sus, al 6-lea din dreapta, Florin Bugar. Primul din stânga, pe același rând, Octavian Stăncioiu
Era extrem de promiţător, ca fotbalist, atunci când era copil. Era printre cei mai talentați din acea generație a școlii din zona Dacia. Alături de Narcis Petre (vârful de atac de la CFR Timișoara), Cristian Săvoiu (fratele mai mare al celui care va fi vârf de atac la Politehnica și Steaua, Adrian Săvoiu), Cristian Stoia.
Florin Bugar avea o clarviziune fantastică în joc. La copii și juniori a activat la timișorenele CFR, Textila, Politehnica și Electromotor.
A fost apoi în lotul CFR-ului între 1991-1993, pe când feroviarii erau una dintre trupele “grele” ale Diviziei B. Dar concurenţa foarte mare a făcut ca el să nu evolueze, în mai bine de doi ani, nici măcar într-un meci de campionat al echipei patronată pe atunci de Sava Simcelescu.
”Cred că în situaţia mea au fost mulţi copii, foarte mulţi. Am cunoscut împreună, ştii foarte bine, o grămadă de copii, şi acum sunt care se pierd pe drum. Poate şi din cauza lor, sau din cauza echipelor unde au fost, n-au avut încredere antrenorii… Se făceau întotdeauna echipele şi pe afinităţi, şi pe valoare, se îmbina aşa, puţin, şi dacă te nimereai pe post cu un copil cu tată măcelar, stăteai pe bancă”, îmi declara Florin în același interviu pentru ”Regele Fotbal”.
S-a retras de tânăr din activitatea de jucător şi a oscilat vreme de câţiva ani între sacoul de conducător (organizator de competiţii la Electrica şi CFR) şi treningul de tehnician. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport și s-a decis să rămână antrenor. Postură pentru care avea o mulțime de calități. Știa, înainte de toate, să creeze o atmosferă extraordinară în lot.
A iubit enorm CFR-ul și s-a implicat cu toate puterile, alături de Titi Nedela, să salveze acest club de mare tradiție al Timișoarei. A antrenat echipa de la Gara Mare (și) în liga secundă.
Pentru o vreme scurtă, în vara lui 2010, am colaborat. Eram președinte la Fortuna Covaci, tocmai retrogradasem din Liga a II-a. L-am adus antrenor pe Florin Bugar. Iar el l-a adus secund pe Silviu Nișu, cel care va deveni celebrul campion mondial și european de masters la atletism. În doar câteva săptămâni, echipa a fost repusă pe picioare, după ce marea majoritate a jucătorilor plecaseră. Dar Fortuna a fost apoi implicată într-o manevră cu UTA, care trecea printr-o gravă criză financiară, și toți trei am părăsit clubul…
Foto: Reunirea Fortunei Covaci, în vara 2010. De la stânga la dreapta: Bugar, Stăncioiu, Nișu (autor: Cosmin Dan)
Dezamăgit de problemele nesfârșite cu care se confrunta fotbalul românesc, ”Buggy” a trecut pe banca fotbalului feminin. A fost, practic, unul dintre ”pionierii” fotbalului pentru ”sexul slab” de la noi. A adus CFR Timișoara printre cele mai bune echipe de fotbal feminin din țară. Apoi a fost numit antrenor la loturile naționale de junioare, unde se afla de mai mulți ani. Acum, era la reprezentativa U19, precum și la Piroș Security Arad, din prima ligă feminină.
Foto: În dreapta, în treningul de antrenor al naționalelor de junioare, alături de legendara handbalistă Cristina Neagu
Visul său era – știu asta pentru că mi-a spus, acum câțiva ani – să revină în fotbalul masculin. Să antreneze o națională de juniori și pe Politehnica Timișoara.
Timpul n-a mai avut însă răbdare. Depistat pozitiv cu coronavirus, Florin a fost internat, zilele trecute, în spital. Și inima lui mare a încetat, la doar 49 de ani, să mai bată. Odihnește-te în pace, prieten drag.
Octavian Stăncioiu
